Buna seara si bine v-am gasit dragii mei! (unii vor intelege sintagma 🙂 )
Sa ma prezint: Sunt Alin, sotul proprietarei 🙂 Stiti la cine ma refer… Doamna care are blogul…
Stateam zilele trecute pe canapea cu o bere in mana uitandu-ma la televizor (cand spun televizor ma refer la aparat in sine pentru ca rar gasesc ceva sa merite urmarit).
Apare scumpa mea sotie langa mine cu o privire de mielusel in perioada aprilie-mai. Evident ca m-am panicat. Se intamplase ceva ce necesita atentia mea, altfel nu m-ar fi deranjat din incercarea mea de a hipnotiza televizorul. Ma gandeam doar sa nu fi dat foc la birou sau sa fi depasit iar factura la telefon cu cateva sute de euro…
– Iubiiiii! Trebuie sa ma ajuti! M-a sunat un prieten sa imi spuna ca s-a uitat pe blog si am numai articole cu si despre femei. A zis ca el nu are ce sa citeasca si ca i se pare discriminatoriu 🙂
– Bun! Si ce as putea sa fac eu? Scrie si despre barbati.
– Asa am zis si eu dar nu merge! Trebuie din alta viziune………
In clipa aia m-am blocat. Am inteles unde batea. Vroia sa scriu pe blog. Mi-a cazut cerul in cap. Ma vedeam seara de seara stand la calculator, ascultand Fuego (n-am nimic cu omu’) citind comentarii, intrand in polemici cu toti nebunii care stau pe la colturile internetului, scriind pe un blog. No way! Cand as mai fi avut timp de bere si tv?!
– NU! Sub nicio forma! Eu nici macar Facebook nu mai am! Nu o sa stau sa scriu pe blog! Mai ales pe un blog „de femei”!
– Hai iubiiiii! Te rog!!! Si nu e „de femei”! E „de familie”! Nu suntem noi o familie?
Atunci m-am blocat a doua oara. Aveam mascota Robingo in brate. Pai cum sa neg ca am fi o familie? Nu va imaginati unde ar putea duce asta. Una peste alta eram in corzi mai rau ca Doroftei cu Gatti si arbitrul statea pe Instagram in loc sa opreasca meciul… #amfostfacutko
– Iubita mea, stiu ca nu ma scoate din asta nici ma-sa lu’ Coco Chanel asa ca hai sa stabilim niste termeni si conditii. Scriu cand vreau eu, scriu despre ce vreau eu, am voie sa injur (nu ca as avea un target din asta, dar e bine sa fie stabilit de la inceput pentru a evita discutii ulterioare) si daca incep sa am inclinatii spre a asculta Fuego s-a terminat cu blogareala pentru mine. (nu stiu de ce am senzatia ca blogarii asculta Fuego 🙂 )
– IEIIIIII! Te iubesc! Stiam eu ca o sa accepti!
Pai cum sa nu accept.. Cealalta varianta era sa beau berea calda, sa imi spal/calc singur, sa duc gunoiul din 10 in 10 minute, sa aspir de 3 ori pe zi si sa mai ies cu baietii doar virtual. Si sa nu uitam ca am fi comunicat monosilabic minim 2 luni pana ii trecea supararea.
– Ce nu fac eu pentru tine iubita mea… (cand sunt constrans si aproape abuzat)
– Perfect! Pai hai sa vedem, despre ce sa scrii primul articol? Ce poze punem? Am unele tari cu tine si fii-ta! Si cel mai bine cred ca…
– HOPA! Am stabilit ceva… CAND VREAU EU, CE VREAU EU! si sa nu uitam ca am voie sa injur 🙂
– Of bine… Fie 🙁 (si isi ia privirea de mielusel dar de data asta spre sfarsitul lui mai, adica de mielusel gatit).
De fapt eu inca speram sa mai trag cateva zile de timp, sa uite sau sa nu i se mai para important. Si uite asa cand am zis ca am scapat si-a adus aminte. 😐 De data asta avea privirea de Medusa inainte sa ii taie Perseu capul. Am impietrit. De fapt nu uitase nicio secunda. Asteptase sa fac eu primul pas, pas care nu mai venea. A trebuit sa gandesc repede.
– Nu stiam despre ce sa scriu iubire… m-am
tot gandit de la ultima noastra discutie si am asa… un blank…
Inca odata am primit acea privire, moment in care am sarit direct pe laptop mai ceva ca Moni pe Irinel. Nu mai aveam scapare. Trebuia sa scriu in secunda aia. O aveam pe „bestie” langa mine cu bratele incrucisate, batand din picior, numarand secundele pana cand incep sa tastez.
Asa ca am inceput sa scriu articolul asta. Scriu de vreo 15 minute si asta se pare ca o incanta. Sta la masa si imi arunca priviri de asistenta tv la casting. E multumita. Termin de scris si o sa mai tastez in gol inca juma de ora doar pentru privirile astea.
In rest ce sa mai adaug… Se pare ca o sa mai tot scriu… Asta daca nu cumva prin absurd realizeaza ca mai bine ma lasa sa imi vad de ale mele…
Sa auzim de bine!