A venit primavara, natura a revenit la viata si, ca oricare fiinta dependenta de razele Soarelui, a inviat si albinuta din mine. Deodata am devenit zambitoare, foarte matinala, optimista si cu un chef de a face orice (inclusiv un chef nebun de a zgaria masina vecinului care parcheaza mereu la 2 cm de mine). In concluzie m-a invadat armonia. Totul este roz! (probabil si de la parasolarele cu Elsa de pe geamurile laterale). Odata cu primavara, vin si „ofertele” lunii martie, unele dintre ele greu de refuzat. BEEP-BEEP!
– „Hei, ce faci diseara? Hai sa sarbatorim „8 martie” mai devreme… am luat masa la club, lasam baietii cu copiii.”
Voi ce ati raspunde in locul meu? Evident ca nuuuuuu… noi vrem sa stam acasa, sa bem sirop de visine si sa ne uitam la „Sweet November”. Inainte sa apuc sa raspund eu, a raspuns Alin…
-„Du-te iubi ca nu ai mai iesit demult la club, mai te zbantui si tu, ca stiu ca iti place.”
Ma uitam la el si nu avea nicio urma de regret… ori isi dorea sa scape de mine, ori am castigat la loto! Asa ca nu astept sa se razgandeasca, si le confirm fetelor… Pana aici a fost usor… Urma sa fie inca o seara de club… Dar realizez. Stai asa ca nu e asa… „Tu ce faci? Cum facem cu Isabela? Ramane cu tine? O ducem la bunici? Dar cu ce ma imbrac? Cand ma machiez? Si totusi… tu ce faci cat eu sunt plecata?”. O intreaga logistica care m-a consumat mai mult decat o ora la aerobic.
In cele din urma ne descurcam: lasam fata la bunici, arunc o rochie pe mine, ma lasa al meu sot in fata clubului, imi ureaza distractie placuta si merge sa intregeasca gasca baietilor care erau acasa, mancau pizza in fata televizorului (nu prea imi vine sa cred acest scenariu, dar hotii neprinsi sunt negustori cinstiti 😉 ).
Imi iau mersul de diva, privirea de felina inabordabila si pasesc hotarata spre masa. Pana aici nimic neobisnuit, seara abia incepuse si toata lumea era chill. Comandam ceva de baut si ne promitem ca seara va fi memorabila, de zici ca am fost gratiate dupa ce am furat cateva milioane de euro.
Se face ora 1:00, ma uit stanga, ma uit dreapta, nimeni nu dansa, de fapt nimeni nu facea nimic. Ok… am ras, am glumit, dar asta puteam sa o facem si in living. Una dintre fete imi spune ca in clubul respectiv cam pe la ora asta incepe sa se incalzeasca atmosfera… Nu termina bine de spus, si muzica se da si mai tare si ma ridic triumfatoare! Ia sa vezi ce dansez eu acum sa-mi recuperez si antrenamentul de X-body pe care l-am ratat de dimineata. Siiiii… ma asez. Programul a inceput „invers”: adica cu muzica de „after-hour” cand toate eram gata sa „rupem scena”.
M-am asezat eu, s-a asezat si prietena mea, s-a asezat si prietena prietenei mele, si restul clubului usor, usor. Ma bufneste rasul: ori sunt nebuna, ori sunt demodata, dar eu nu pot sa dansez pe zgomotul asta… Intre timp mai dau un mesaj sa vad care e atmosfera acasa, ma mai uit pe Facebook, pe Instagram, sa fiu si eu in trend cu restul clubului… Deodata aud ceva familiar: Ricky Martin. Sarim ca arse si, da mama, nu sunt beata, dar inca imi place Ricky Martin.
Dansam si cantam de zici ca eram la Balul Bobocilor. Parea ca totusi mai exista speranta pentru aceasta seara. Insa fericirea noastra nu a tinut mult. Dupa aproape o ora de muzica „buna”, am revenit pe bubuiala. Si odata cu ea, a venit si nota de plata si apoi taxiul pentru ca cedasem. Am ajuns acasa la o ora la care in mod normal, pe vremuri, abia ieseam din casa.
In concluzie, s-a intors lumea cu susul in jos :
1. Seara de club incepe cu muzica de „after-hour”. Sau acum s-o numi „before-hour” si am ramas eu in urma cu noutatile.
2. Fetele nu mai au loc sa danseze de barbatii care il iubesc si ei pe Ricky Martin si au luat cu asalt cursurile de salsa, bachata sau cumbia.
3. Nimeni nu mai merge la „toaleta”, toti merg sa fumeze. Astfel clubul este gol si de fapt petrecerea este la locul de fumat.
4. Desi nu danseaza mai nimeni, Dj-ul se distreaza si singur.
5. Facebook-ul si Instagram-ul sunt mai interesante cand le folosesti in club (oricum este singura activitate pe care o poti intreprinde)
Am ajuns acasa si imi vine sa plang de fericire! Ma bucur ca am apucat serile de miercuri la Player, pe cele de joi la Cuando si apoi la Gaia, pe cele de vineri la Fratelli si pe cele de sambata la Bamboo! Vremuri apuse de demult maica…