Legat de „Bravo ai stil”, simt sa va spun unele lucruri pe care in competitie, probabil, le-am omis.
Sa incepem cu inceputul. Cum am ajuns aici? Totul a pornit de la inscrierea mea in acest concurs de catre o prietena (careia vreau sa ii multumesc ca facut-o). Initial m-am impotrivit pentru ca nu ma vedeam intr-un astfel de show, insa am zis ca este o experienta noua si: de ce nu? Nu m-am gandit nicio secunda ca va avea asemenea impact asupra mea.
Pe masura ce saptamanile treceau incepeam sa constientizez amploarea acestui fenomen si m-au cuprins emotiile. Probabil ca ati observat asta, am avut si multe aparitii nepotrivite. Odata ce am reusit sa trec peste aceste emotii, a încoltit in mine dorinta nebuna de a castiga, de a pune mana pe titlul! Nu pot fi ipocrita; si premiul de 100.000 lei suna destul de tentant, insa pentru mine mai important era „titlul”. Sa fiu numita, intr-o gala fastuoasa, „Cea mai stilata femeie din Romania”. Sa fiu imbracata intr-o rochie alba cu parul desfacut si un machiaj glamour.
Intre timp, am inceput sa va simt pe voi, sa va simt alaturi cand eram la pamant, sa ma incarcati pozitiv de fiecare data cand nu puteam sa zambesc, sa imi dati putere cand nu puteam fi langa familia mea. Intr-un cuvant: sa deveniti o parte din mine! Chestia asta a inlocuit necesitatea „titlului”. Imi doream sa nu va dezamagesc, sa nu va pierd.
Nu o sa dezvolt acum parcusul meu in concurs pentru ca l-ati vazut. Am avut momente frumoase, am avut si momente cand imi venea sa ies din cabina de machiaj fara sa ma uit inapoi, insa de fiecare data ceva m-a facut sa ma temperez si sa imi gasesc puterea de a iesi la defilare. Uneori a fost mai bine, alteori mai putin, insa mereu am incercat sa raman aceeasi Alina!
Ilinca, Iulia, Maurice, Raluca si Razvan, va multumesc pentru sfaturi, critici, idei, pentru tot! Desi le-am spus-o si in direct as vrea sa o si scriu aici. Ma bucur ca v-am intalnit si va promit ca voi face in asa fel incat sa merit oricand o steluta de voi si un gand bun de la Ilinca. 🙂 M-ati ambitionat sa ma descopar, sa imi ating noi limite si sa imi setez noi target-uri. De la mine aveti fiecare un mare: Bravo ai stil!
Deasemenea as dori sa multumesc si unei persoane care a fost probabil la fel de stresata in aceasta perioada ca si mine. Sotului meu. Pur si simplu, te iubesc!
As vrea sa punctez putin din partea ce nu se vede la tv. Adica echipa din spate, oameni care au facut posibil ca eu sa ajung la inimile voastre. Toate numele acelea pe care le vedeti la sfarsitul emisiunii nu sunt doar nume. Sunt oameni profesionisti, oameni care si-au dat toata silinta ca noi toate sa aratam cel mai bine pe sticla si lumea sa ne perceapa exact cum suntem. In cazul meu asta nu a functionat insa nu din cauza lor.
Am mai explicat si in emisiune; sunt o persoana care a trecut prin multe experiente in viata si nu toate placute. Asta m-a facut sa imi pun mereu o armura pe mine pentru a nu putea fi ranita. Aceasta armura de multe ori ma face sa par aroganta, cu nasul pe sus, paranoica, infumurata, etc. Va asigur ca nu este asa, doar ca e imposibil sa te lupti cu emotiile concursului, cu emotiile tale, cu emotiile altora, cu tot felul de emotii si sa si reusesti sa transmiti publicului adevarata ta fata. Pentru faptul ca nu am reusit sa v-o arat pe adevarata Alina am inceput acest blog (www.zilecustil.ro), aici o sa o descoperiti pe Alina care este mereu plina de viata, mereu pusa pe glume, dornica sa rada cu pofta, sa vada un film siropos, sa savureze o portocala dulce sau sa bea un ceai bun cu scortisoara. Adica un om simplu care oricare altul. Promit ca asta veti vedea de acum incolo!
PS: Razvan daca citesti asta sa stii ca m-am hotarat: imi fac formatie de muzica folk!!! :)))