M-am tot gandit: sa scriu, sa nu scriu? Si uite ca scriu despre un subiect sensibil: femeile si frustrarea lor. Daca o fac, macar sa ma descoperiti asa cum sunt: buna, rea sau uneori nebuna.
Nu mai suport, dom’le! In ciuda faptului ca in viata de zi cu zi sunt usor colerica si perfectionista cu mine insami, dar si cu cei dragi, cu restul oamenilor sunt cea mai toleranta fiinta de pe lume (acum a nu se crede ca intorc obrazul ca Iisus, dar sa spunem ca rar pun ceva la suflet). Nu am fost mereu asa, m-am chinuit si mi-am cultivat indulgenta fata de semeni, am inteles ca nu poti sa judeci pe cineva pana nu-i cunosti viata, sufletul, circumstantele! Mi-au trebuit vreo 7-8 ani insa se pare ca acum in prag de 30 de ani, am reusit!
Si totusi, nu mai suport! Stiu ca va parea dubios dar: nu inteleg femeile! De fapt nu inteleg femeile frustrate! De-a lungul timpului m-am lovit de diferite situatii, care mai de care mai penibile si mai rautacioase. De aceea la un moment dat ieseam doar in compania baietilor pentru ca ei erau „fratii” mei, nu de alta dar surorile mele, ca sa spun asa, una imi fura din haine, una din bani, alta ravnea la iubit, alta la Dumnezeu mai stie ce! De ce nu putem si noi femeile sa fim cum sunt barbatii? Sa ne spunem totul verde-n fata si apoi sa bem Martini fara sa tinem dusmanie?
Ultima intamplare a fost chiar zilele trecute, cand am postat o poza cu mine dintr-o vacanta cu spatele, si printre cateva comentarii de bine, a aparut repede si o doamna care imi spunea ca poza nu ma avantajeaza, ca nu sunt tonifiata. Wtf?! Trecand peste faptul ca a trecut ceva timp de la momentul in care a fost facuta poza, recunosc: nu sunt eu perfecta, dar tonifiata sunt sigur, iar de-a lungul emisiunii „Bravo, ai stil!” am aparut „propusa” si in chiloti de multe ori si nu a contestat nimeni „tonifierea” mea. Fiind in trafic, sterg comentariul de nervi ca nu aveam cum sa-i raspund. Ajung la destinatie, ma uit pe Facebook, si surpriza! Doamna scrise „cu stil” alt comentariu in care ma intitula „frustrata”. Tot eu??? De parca eu stau sa studiez cu lupa fotografii ale unor oameni pe care nu-i cunosc pentru a avea ce comenta!
Mi-am sunat sotul si i-am spus:
– Iubi, mai tii minte poza aceea pe care mi-ai facut-o gen Titanic? (evident ca saracul nu mai tinea minte)
– Nu stiu care dintre ele, da-mi pe Whatsapp sa vad…
– Nu mai conteaza, o doamna a spus ca nu ma avantajeaza, asa ca te rog sa te apuci de un curs de fotografie. 🙂
Aceasta a fost picatura care mi-a umplut paharul. Toata ziua m-am gandit: ce duce la frustrarea noastra (ca oi avea si eu acolo niste frustrari) dar cum ajungi efectiv sa-ti faci un scop din a vedea numai raul in orice. Ce genereaza acesta rautate tipic feminina? De ce traim otravindu-ne sufletele cand putem bine merci sa invatam de la altii si sa aplicam pe noi?
Ai impresia ca este colega mai desteapta ca tine? Intreab-o ce carti a citit! Are vreo tipa patratele pe abdomen? Intreab-o ce mananca! Are prietena ta un sot perfect? Intreb-o cum l-a cucerit! Nu suntem perfecti si personal cred ca ar fi mega plictisitor daca am fi! Farmecul vietii este diversitatea incercarilor prin care trecem, ca doar nu suntem roboti!
Credeti-ma, cea mai rea categorie este a femeilor frustrate care nu recunosc. Ele au aparent de toate pentru ca asa vor ele, dar de fapt nu au nimic. Ori s-au maritat din interes si acum regreta pentru ca au descoperit dragostea adevarata cu soferul limuzinei in care se plimba, ori au 40 de ani si sunt carieriste pentru ca ele sunt femei puternice si nu mai au nevoie de barbati. Mai este si alta categorie cea a femeilor care vor sa fie mame si nu au cu cine pentru ca el inca se joaca pe Xbox si mamica lui ii spune ca inca nu este timpul pentru copii.
Viata este prea scurta pentru a fi traita uitandu-te pe fereastra si comentandu-l pe vecinul! Invidia si rautatea sunt boli! Sunt bolile unor oameni care au impresia ca sunt invizibili din cauza succesului altora, dar eu cred ca este loc sub soare pentru toata lumea. „Fura” ce poti si bucura-te de propria experienta. Nimeni nu este perfect si nimeni nu este suficient de bun, suficient de corect, suficient de sincer incat sa-si permita sa-i judece pe altii! Si daca ai citit textul si spui repede: „Eu nu sunt frustrata”, mai gandeste-te o data. Toti avem frustrari, dar depinde cum le controlam.
Eu am frustrari, dar incerc sa las in urma mea lucruri frumoase.
Live your live while the rest live theirs.