Buna dragii mei!
A venit Craciunul si odata cu el, inevitabil, se apropie si sfarsitul anului. Este, cel putin pentru mine, o perioada de introspectie si bilanturi.
In primul rand as vrea sa va urez cel mai calduros „Craciun Fericit!” posibil. Va urez din inima pentru ca asa stiu eu, ca se leaga urarile de oameni, spuse din suflet!
De vreo luna incoace am tot fost intrebata ce fac de Craciun si de fiecare data am raspuns categoric: merg la mama. Efectiv tanjeam dupa linistea de acasa si desi ai mei locuiesc demult printre straini, imi place sa cred ca acasa este locul unde sunt cei pe care ii iubesti, deci nu conteaza locatia fizica :).
Ajunsa aici, unde deja am tabieturi, ma intreaba Alin, ce vreau sa facem in seara de Craciun. In mod normal as fi raspuns ca vreau cine stie ce rezervare la vreun restaurant de 15 stele, al carui tag l-am vazut pe instagram si apoi cine stie ce cadou scump (de cadou nu scapa oricum) :)) dar am raspuns simplu: nimic, stam la masa cu ai mei. S-a uitat la mine suspicios si am simtit nevoia sa motivez:
– Vreau sa-mi trag sufletul! In primul rand vreau sa dorm vreo 2 zile si in rest vreau efectiv sa stau la mama acasa fara sa fac nimic…
Se uita iarasi la mine ca si cum as fi luat-o razna, ma pupa, si pleaca. Si eu m-am intrebat acelasi lucru. Ce este in neregula cu mine?
Si incercand sa descopar daca intr-adevar am o problema, am realizat ca a fugit 2018 pe langa mine si nu stiu cum am ajuns in Ajun de Craciun. Si desi am realizat multe, m-am trezit in decembrie ca parca pierdusem ceva. In goana mea de a face lucrurile cat mai bine, de a munci cat mai mult, de a-i multumi pe toti, am realizat ca a trecut un an in care am dormit 4 ore pe noapte, un an in care s-au schimbat multe si cel mai mult eu. Un an in care totul s-a petrecut rapid, si am trecut sinusoidal de la agonie la extaz. Un an in care am descoperit oameni noi si am pierdut prieteni vechi. Un an despre care daca as scrie o carte, sunt sigura ca ar fi best-seller.
Dar pana la carte, realizez ca a fost un an in care am realizat ca ar trebui sa ma bucur de ce am, si nu, nu vorbesc despre genti si pantofi, vorbesc despre privilegiul de a manca de Craciun sarmalele mamei si de a asculta povetele tatalui. Clipe unice in care orice am fi, orice masina am conduce si oriunde am sta, sentimentul ca poti calatori inapoi in timp si sa retraiesti Craciunul din sanul familiei, este incomensurabil.
Craciunul cu mama si cu tata imi da putere, putere sa merg mai departe in noul an. Imi aduc aminte de toate clipele in care imi doream cu ardoare tot ce am acum. Imi dau incredere in Dumnezeu! Azi stiu ca Dumnezeu le aseaza pe toate asa cum ne dorim, asa ca aveti grija ce va doriti. Se spune ca pe 24 decembrie se deschid Cerurile si rugaciunile noastre ajung mai repede la Dumnezeu.
Am cazut in butoiul cu melancolie si dupa lectiile date de 2018 sper ca 2019 sa ne invete cum sa nu mai alergam prin viata, sau mai bine spus, despre cum sa „stationam” pentru ceea ce conteaza cu adevarat.
Profitati de magia Craciunului, magia data de speranta colectiva ca miracolele exista. Fiecare am simtit pe pielea noastra, miracolul unei coincidente bine-venite, miracolul unei maini-de-ajutor venite atunci cand te astepti mai putin, miracolul unui zambet de care te-ai indragostit si ai ramas o viata. Asta inseamna pentru mine Craciun…
Eu cred in magie si in Mos Craciun!